Românii din Evul Mediu vorbeau „limba getică”. O spune un scrib MAGHIAR!

Românii din Evul Mediu vorbeau „limba getică”. O spune un scrib MAGHIAR!

0 238

Mulțumită unei expuneri susținută de academicianul Ioan Aurel Pop, rector al Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca, ajunge în spațiul public o informație deosebit de interesantă, scoasă din documentele Evului Mediu Transilvan.
Astfel, „în 1592, adică în secolul în care comisarii imperiali se temeau că se unește Maramureșul cu Moldova, boierii se strâng într-un sfat, în Târgul Sighetului, și judecă situația hotarelor satului Borșa, care e aproape de culmea munților și de frontiera fixată cu Moldova. În acest document din 1592, redactorul lui, care era un scrib maghiar umanist, zice <Acuma n-am ce face, că hotărnicirea nu v-o pot da în latinește, că oamenii ăștia vorbesc SERMO GETICUS>, adică limba getică” (Academician Ioan Aurel Pop)
Faptul că, în continuare, academicianul Ioan Aurel Pop, un susținător al tezei romanizării dacilor, caută să demonstreze că așa numita limbă getică este de fapt limba latină a urmașilor daco-romanilor și că dacii liberi din Maramureș erau tot daci romanizați, eventual veniți aici din Dacia Romană, oricum o altă poveste.ioan-aurel-pop
În opinia mea domnul Iona Aurel Pop greșește fundamental susținând în continuare această teză dar, ținând cont de modul în care tratează istoria medievală a românilor din Transilvania și modul în care l-a desființat pe Lucian Boia, nu mă îndoiesc de onestitatea intențiilor sale.
Dincolo de asta, argumentele împotriva romanizării geto-dacilor sunt mult prea solide iar DEX-ul, dacă este să îl privim din perspectiva Dicționarului Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică scris de Mihai Vinereanu, se dovedește o catastrofă științifică.
Peste toate, o serie de lingviști din Spania și Franța ne spun, la rândul lor, că LIMBILE ROMANICE nu vin din latină. Și o fac cu argumente științifice.
Revenind la scribul maghiar care ne spune că „Acuma n-am ce face, că hotărnicirea nu v-o pot da în latinește, că oamenii ăștia vorbesc SERMO GETICUS”, ne întrebăm în mod firesc: oare să nu fi fost în stare acest scrib, vorbitor și de latină, să facă diferența între limba latină cultă și limba românilor, ținând cont de ce dorește să ne demonstreze Ioan Aurel Pop?
Oare cum am putea crede că dacii liberi, ăia care au atacat Imperiul Roman două sute de ani după cucerirea unei părți din Dacia, s-au și romanizat în același timp, într-o schizofrenie demnă de romanele lui Kafka? Adică, cu o mână se luptau cu romanii și cu cealaltă se romanizau…daci
Peste toate, ar fi de meditat asupra gândurilor unor personalități importante ale secolelor trecute, care i-au cunoscut bine pe români:
„Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.” (Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)

„Dachii prea veche a lor limbă osebită având, cum o lăsară, cum o lepădară aşa de tot şi luară a romanilor, aceasta nici să poate socoti nici crede.” (C.Cantacuzino)
Fără alte comentarii!

NICI UN COMENTARIU

Lasa un comentariu