SI IN PRIMUL RAND, NU-TI TRADA NEAMUL!
Eu sunt de meserie român – Petre Ţuţea
Învinuirea de „naţionalism” pe care te miri cine i-o aducea de curând lui Eminescu, scria nu de mult prof. Ion Coja, ne-a amintit distincţia netă pe care Petre Ţuţea o făcea cândva, între naţionalişti şi patrioţi: „Patriot poţi să fii în mai multe ţări la rând”, băga de seamă subtilul gânditor care atâtora dintre noi ne-a fost profesor fără catalog. Dintre cugetarile fara egal ale filozofului ce si-a petrecut destui ani in inchisorile comuniste, am desprins, din consemnarile prof. Ion Coja, cateva ce se refera anume la neamul romanesc, neam fara pereche!
„Azi eşti patriot aici, mâine în Germania, poimâine cine mai ştie unde?… Dar eşti patriot, căci odată cu cetăţenia pe care ţi-o acordă legile oricărei ţări te obligă să fii patriot. A fi patriot este o datorie cetăţenească. A fi naţionalist este o stare de graţie. Nimeni nu-ţi poate pretinde să fii naţionalist aşa cum nu-ţi poate cere să fii talentat sau genial. A fi naţionalist este un noroc, pe care nu-l au prea mulţi”.
„Suntem îndreptăţiţi, ba chiar datori să ne cunoaştem pe noi înşine şi ca neam, neam fără de pereche. Leg dar naţionalismul de această îndoită legătură, a dreptului şi a datoriei ce le avem de a ne cunoaşte fiinţa naţională în ceea ce are ea unic, şi de a cultiva această unicitate… A fi naţionalist înseamnă să simţi, să intuieşti, să înţelegi unicitatea fără de pereche a neamului tău şi să ţii la ea ca la podoaba sa şi a ta cea mai de preţ. În lumea în care trăim, funcţionează oare instituţii concepute să ignore şi, dacă se poate, să anuleze această unicitate?… Mi-e teamă că da…”
Naţionalismul autentic este sensibil la individualitatea inconfundabilă a neamului, a naţiei, şi cată să o conserve cât mai bine. Expansiunea asupra altor etnii nu duce decât la disoluţia lentă a notelor specifice, care asigurau caracterul de inconfundabilitate. Nu există doi oameni identici… Cu atât mai mult nu pot exista două neamuri identice, fiind deci un dat fatal această individualitate. A n-o recunoaşte, a încerca s-o anulezi înseamnă a ignora firea şi drepturile ei. Cum ai putea-o anula? Într-un singur fel: În numele internaţionalismului sau al altui naţionalism. Şi-ntr-un caz, şi-n celălalt, eroarea şi crima sunt la fel de mari.”
„Respectul pentru individ este respectul pentru irepetabilitatea fiinţei umane. De aici decurge şi preţul inestimabil al oricăruia dintre noi. Umanismul, tradiţia umanistă şi căile de viitor ale acestuia, sunt imposibil de separat de acest respect pentru om ca individ fără pereche. Căci, dinaintea lui Dumnezeu, fiecare dintre noi este nepereche…La fel, fiecare neam, fiecare naţie, este fără pereche”…
Mutatis mutandis suntem îndreptăţiţi, ba chiar datori să ne cunoaştem pe noi înşine şi ca neam, neam fără de pereche. Leg dar naţionalismul de această îndoită legătură, a dreptului şi a datoriei ce le avem de a ne cunoaşte fiinţa naţională în ceea ce are ea unic, şi de a cultiva această unicitate…
Nu le voi pomeni nici numele, nici faptele prin care s-au afirmat împotriva sentimentului naţionalist. Mă simt dator şi îndreptăţit la o singură precizare: naţionalismul românesc n-a făcut din nimeni victimă vreodată… Naţionalismul românesc n-a întins mâna decât spre a feri şi apăra fiinţa neamului românesc. N-am tânjit decât după noi înşine, în nădejdea de a ne împlini menirea, de a rodi după părerile noastre, nestingheriţi de nimeni. Singurele victime ale naţionalismului românesc au fost cei, fără de număr, care şi-au trăit, fără să pregete, norocul de a fi naţionalişti, fără să se lepede de el, ca de un blestem.”
– Dumneata ce meserie ai, domnule Ţuţea, l-au întrebat unii, mirându-se de răspunsurile domnului profesor.
– Eu sunt de meserie român, le-a răspuns înţeleptul, încurcându-le şi mai şi minţile şi înţelegerea acestui lucru chiar de neînţeles pentru unii, că marea deşteptăciune în viaţă e să ştii să pierzi, să nu te fereşti să pierzi. Orice… Numai propria identitate nu… A ta şi a neamului tău. Rămânând adică credincios ţie însuţi mereu, şi astfel, precum ziua urmează neabătut nopţii, la fel şi tu nu vei trăda pe nimeni… Şi în primul rând nu-ţi trăda neamul, reperul cel mai sigur al identităţii celei neschimbătoare, demnă de acest nume.
