TIMPUL BUN SI TIMPUL RAU
Timpul in societatile traditionale inseamna cu totul altceva decat o simpla insiruire cronologica de ore, zile, saptamani si luni. in satul romanesc, chiar si in zilele noastre, trecerea timpului este perceputa mai mult ca schimbare calitativa decat ca acumulare cantitativa.
Exista un timp bun, care se naste la inceputul fiecarui ciclu calendaristic, nu ca simpla reluare a unor momente traite annual, ci ca o constructie de fiecare data noua, datorata riturilor si obiceiurilor care refac coeziunea si ordinea grupului social dupa orice schimbare.
Timpul taranului, ca si timpul tarancii, este alcatuit din secvente protejate si secvente periculoase, din zile albe si zile negre; din momente propice pentru gesturile inceputului, sau din timpi tari ai sarbatorii si din timpi slabi, care sunt timpii egali ai cotidianului.
Erau in calendarul satului traditional zile inchinate sfintilor patroni ai unor ocupatii si mestesuguri, zile in care mentalitatea colectiva interzicea atingerea obiectelor din universul meseriei respective.
In SE tarii, in Banat de pilda, prima luni din Paresimi (postul Pastelui), Lunea curata, este destinata pastorilor. Mama care are fii la oi face de dimineata o turta de faina si o coace pentru sfanta Maica Luni, care ii va feri feciorii si turmele de spurcaciune (boala). In ziua aceasta nici o femeie din casa nu lucreaza la gura camasilor ciobanilor, ca sa nu deschida gura lupilor catre turma.
Sfantul Trifon cade in ajunul intampinarii Domnului, adica la 1 februarie. Se serbeaza pentru scutirea de lupi, ca sa nu manance oile, pentru ca sfantul e patronul lupilor. Cine lucreaza in ziua aceea la stana, va avea paguba la oi.
Sunt zile, dar mai ales nopti in care cochilia casei este absolut obligatorie ca bariera protectoare impotriva duhurilor care bantuie prin gospodarie sau la drum (noptile lauzei, noptile gravidei, zilele copilului nou-nascut, noaptea de sanziene sau de sfantul andrei, zilele de santoader).
Conform aceleiasi mentalitati (cu prelungiri pana in superstitiile actuale), exista perioade propice pentru calatorii, perioade in care, spre exemplu, mestesugarii itineranti se puteau muta si instala in alt sat. Nu se pleaca la drum lunea, sau in zi de 13 a lunii. Se iese in drum pasind mai intai cu piciorul drept, nu se calatoreste cu bani imprumutati etc. Sunt momente in care traditia recomanda actiunea si altele care, dimpotriva, par sa marcheze prin repaos acumularile precedente.
Timpul nu este monoton, uniform, ba chiar este perceput ca avand o oarecare materialitate. El este alcatuit din centrii si zone marginale, din plinuri si goluri, din susuri si josuri. Fiecare unitate de timp isi are miezul ei, care iradiaza energie, are un inceput si un sfarsit. Aceasta pulsatie permanenta face ca timpul taranului sa nu fie niciodata egal cu el insusi.
Ziua calendaristica se divizeaza in zi-lumina si noapte, fiecare cu miezul sau. Miezul zilei si miezul noptii sunt momente tari, conotate negativ. Muncile desfasurate in miezul zilei sunt interzise de mentalitatea traditionala, ele vor aduce paguba. In timpul verii, cand puterea soarelui se afla la apogeu, nici una dintre muncile campului nu se continua peste miezul zilei, fara riscul simbolic de a se degrada recolta viitoare. Miezul noptii, pe de alta parte, este un prag periculos, un moment in care puterea duhurilor malefice este in maxima manifestare. Inca de la apusul soarelui, anumite ocupatii trebuie intrerupte. Cine toarce lana dupa apus, va avea paguba in casa. Dupa miezul noptii, puterea duhurilor scade, fapt anuntat de cantecul cocosilor si al ciocarliei.
Rasaritul aduce un nou inceput al timpului bun. saptamana are si ea un inceput fast. Luni e bine sa incepi un lucru. sambata este o zi nefasta, dedicata mortilor, pomenilor, parastaselor; nu este propice nici unui inceput, pentru ca ce incepi in zi de sambata, nu dureaza. Chiar si un copil nascut sambata va fi in pericol de moarte, pentru ca nu poti incepe ceva cu sfarsitul. Miezul saptamanii este alcatuit din 2 zile ale sfintelor: Joimarita (jumatate om, jumatate femeie, sfanta care patroneaza ziua curateniei, a innoirii si a dragostei) si sfanta Vineri (sfanta batrana care vegheaza la sanatatea oamenilor si la fertilitatea campurilor). Duminica este partea lui Dumnezeu, zi de sarbatoare si de rugaciune; este bine sa nasti in zi de duminica, pruncul vine pe lume binecuvantat.
Lunile anului sunt prin excelenta influentate de fazele Lunii.
Luna noua este nefasta, ea usuca semintele si face sa se prinda farmecele. Cresterea lunii ia din puterea duhurilor rele. Luna plina poate fi benefica sau malefica, dar are oricum putere de miez al timpului, deci este o etapa tare, care cere precautii de actiune. Este de ajuns o raza de luna plina peste leaganul copilului, ca acesta sa ia plansori sau sa creasca pocit.
La antipodul acestei credinte, curcubeul marcheaza momentele si locurile bune pentru influentarea viitorului: sa bei apa din locul unde se naste curcubeul, de pilda, este un gest cu urmari benefice miraculoase. Impartirea anului este si ea binara, de o parte si de alta a unui miez care este plasat diferit in functie de timpul pastoral sau de cel agrar:
– Santilie pentru calendarul ciobanilor si
– Sanzienele pentru calendarul agricultorilor.
